Nastere prematura: cauze si la ce sa te astepti

Un copil este considerat prematur atunci cand se naste inainte de a 37-a saptamana de sarcina. Nasterile premature au crescut considerabil in ultimii 25 de ani si reprezinta 8% din nasterile din Quebec, sau mai mult de 6.000 de copii in fiecare an. Aproximativ 1.200 dintre acesti bebelusi se vor naste inainte de 32 de saptamani de sarcina.

Care sunt cauzele nasterii premature?

Mai multi factori pot contribui la nasterea prematura:

Exista doua tipuri de nasteri premature: cele care sunt spontane si cele care sunt induse medical din cauza sanatatii mamei sau a copilului nenascut.

varsta mamei;
au nascut deja prematur;
infectii materne (de exemplu, infectie a tractului urinar, infectie in interiorul uterului);
hipertensiune arteriala si diabet gestational;
anumite probleme legate de fat (intarzierea cresterii in uter, malformatie);
numarul de bebelusi asteptati;
o sarcina atribuita procrearii asistate;
dilatarea prematura a colului uterin;
ruperea prematura a membranelor;
travaliu prematur spontan;
anumite obiceiuri ale stilului de viata la femeile insarcinate (fumat, alcool, droguri).

Tipuri de bebelusi prematuri

Durata unei sarcini normale este de 40 de saptamani. Majoritatea bebelusilor prematuri se nasc intre saptamanile 32 si 37 de sarcina, dar unii se pot naste inca de la 22 de saptamani.

Prezenta si severitatea efectelor secundare vor depinde de diversi factori, printre care: numarul de saptamani de sarcina incheiate in momentul nasterii, prezenta anumitor complicatii la copil sau la mama, utilizarea steroizilor si greutatea la nastere. Consecintele prematuritatii pot fi observate la diferite niveluri: fizic, comportamental si intelectual.

Anumite afectiuni clinice pot lasa urme mai severe la anumiti bebelusi. Dificultatile pot fi vizibile la spitalizare, in timp ce altele sunt confirmate in timpul urmaririlor medicale dupa externarea din spital si, uneori, chiar in timpul copilariei timpurii.

Prematuri (nascuti intre 33 si 36 de saptamani)

Bebelusul prematur prezinta o anumita imaturitate respiratorie si are dificultati in mentinerea caldurii.
Este capabil sa se hraneasca aproape singur. Cu toate acestea, are dificultati in a inghiti, a respira si a suge in mod coordonat si oboseste rapid.

Cel extrem de prematur (nascuti intre 29 si 32 de saptamani)

Copilul foarte prematur nu isi controleaza bine respiratia, ceea ce se poate opri. De multe ori are nevoie sa primeasca oxigen si trebuie sa fie intr-un incubator pentru ca are mai putin control asupra temperaturii sale.
Mai intai este hranit cu un tub mic (gavaj) care ii trece prin nara sau gura pana la stomac. Acest lucru reduce la minimum efortul necesar pentru alaptare si inghitire. De asemenea, i se poate administra un lichid pentru a se asigura ca primeste caloriile si elementele esentiale pentru cresterea sa.

Cel extrem de prematur (nascut inainte de 28 de saptamani)

Bebelusii foarte prematuri nu pot sa respire sau sa se hraneasca singuri. Prin urmare, el este pus pe un respirator si IV. De asemenea, primeste mai multe medicamente.
Poate avea multe probleme de sanatate si este mai probabil sa intampine complicatii in spital (de exemplu, infectii, hemoragie cerebrala, retinopatie etc.).
Daca se naste intre 22 si 25 de saptamani, se afla la limita viabilitatii si poate suferi consecinte grave.

Socul nasterii premature

Pentru unii parinti, o nastere prematura este o amintire dureroasa. Se pot simti mai multe emotii. De exemplu, stresul apare atunci cand parintii realizeaza ca nimic nu merge asa cum au planificat. Acest sentiment este amplificat de teama ca bebelusul sufera de o problema grava sau de impresia ca este complet dezorganizat.

Nasterea prematura duce adesea la o perioada de separare intre parinti si copil. Aceasta separare este necesara pentru ca bebelusul sa primeasca ingrijirea de care are nevoie, la fel ca si mama.

Mamele se simt uneori vinovate. Ei cred ca sunt responsabili pentru situatie. Alti parinti se simt rau ca nu iubesc instantaneu acest copil care este atat de diferit de cel pe care si-l imaginau. Exista asadar un doliu pentru sarcina perfecta, nasterea dorita si copilul sanatos. Toate aceste sentimente sunt normale. Trebuie sa le accepti si sa incerci sa le exprimi.

Daca este necesar, parintii nu ar trebui sa ezite sa vorbeasca despre ceea ce simt medicului, asistentelor sau psihologului. Asociatiile de parinti ai prematurilor ofera si grupuri de sprijin.

Care sunt posibilele complicatii pentru un copil prematur?

Copilul prematur este expus la mai multe probleme, pentru ca inca ii lipsesc rezervele si multe dintre functiile sale sunt imature.

Sindromul de detresa respiratorie: Aceasta este cea mai frecventa problema la copiii prematuri din cauza imaturitatii plamanilor lor. Acesta este motivul pentru care unii bebelusi prematuri vor trebui pusi pe un ventilator.
Displazia bronhopulmonara: Aceasta este o anomalie in dezvoltarea plamanilor. Aceasta complicatie apare la copiii prematuri nascuti inainte de 32 de saptamani de sarcina si care au primit oxigen folosind un ventilator pentru o perioada lunga de timp.
Apnee si bradicardie: Apneea este o oprire temporara a respiratiei, iar bradicardia consta intr-o neregularitate a ritmului cardiac. Deoarece creierul unui copil prematur nu este inca matur, controlul respiratiei si al ritmului cardiac este mai dificil. Prin urmare, bebelusii prematuri au nereguli respiratorii si cardiace. Prin urmare, ei vor fi adesea conectati la un monitor cardiorespirator pentru a-si monitoriza semnele vitale.
Icter: Aceasta afectiune este mai frecventa la copiii prematuri, deoarece ficatul lor este imatur si hranirea este adesea intarziata. Bebelusii prematuri trebuie sa primeasca tratament de fototerapie pentru a trata icterul.
Anemie: bebelusii prematuri au mai multe sanse de a suferi de anemie, deoarece aproximativ 80% din rezervele de fier sunt acumulate in ultimul trimestru de sarcina. Cresterea lor rapida dupa nastere contribuie, de asemenea, la cresterea acestui risc.
Infectii: bebelusii prematuri sunt mai susceptibili de a face infectii din cauza pielii lor fragile si permeabile, a sistemului lor imunitar care nu este complet dezvoltat, a greutatii lor mici si a numeroaselor proceduri medicale la care sunt expusi. Infectiile se pot dezvolta in timpul sarcinii, nasterii sau spitalizarii. Aceste infectii sunt de obicei tratate cu antibiotice.
Leziuni cerebrale: Hemoragia cerebrala afecteaza 30% dintre copiii nascuti inainte de 30 de saptamani sau cu o greutate mai mica de 1.500 g. Se datoreaza fragilitatii anumitor zone ale creierului la copiii prematuri. Vasele de sange pot sangera atunci daca presiunea creste. Efectele ulterioare variaza in functie de severitatea sangerarii. Cu toate acestea, pot fi implementate interventii simple pentru a preveni aceste hemoragii.
Enterocolita necrozanta: aceasta complicatie este o inflamatie a intestinului care poate fi fatala. Apare mai ales in primele doua saptamani dupa nastere si afecteaza 5 pana la 10% dintre bebelusii care cantaresc mai putin de 1.500 g.
Defect cardiac: Unii bebelusi prematuri pot suferi de un suflu cardiac, deoarece ductusul lor arterios nu a avut timp sa se inchida.
Surditate: Functia auzului este adesea imatura la copiii prematuri. Se estimeaza ca 2 pana la 10% dintre bebelusii nascuti la sau inainte de 32 de saptamani de gestatie vor avea probleme de auz.
Retinopatie: Aceasta anomalie afecteaza ochii bebelusilor prematuri si consta intr-o crestere anormala a vaselor de sange din ochi, care determina desprinderea retinei, membrana care acopera partea din spate a ochiului. Cauza principala este administrarea de oxigen. Afecteaza in principal copiii nascuti inainte de 28 de saptamani si poate provoca uneori pierderea vederii.

Cat timp ramane un copil prematur in spital?

Din cauza acestor multe complicatii posibile, un copil prematur poate fi internat timp de cateva saptamani, si uneori chiar cateva luni, in unitatea de neonatologie dupa nastere. De exemplu, un copil nascut inainte de 28 de saptamani de gestatie va ramane probabil in spital pana la data la care ar fi trebuit sa se nasca. Daca s-a nascut intre 35 si 36 de saptamani, ar putea parasi spitalul in intervalul de timp normal, in functie de starea sa clinica.

Bebelusii prematuri si durere

S-a crezut mult timp ca bebelusii prematuri nu simt durere. Studii recente efectuate pe aceasta tema demonstreaza insa ca sistemul responsabil cu transmiterea senzatiilor dureroase este functional la acesti copii. S-ar putea sa-si aminteasca chiar procedurile dureroase la care au fost supusi.

In timpul unei proceduri dureroase, nou-nascutul prematur prezinta si semne de stres (de exemplu: fata incordata, brate si picioare incordate). De asemenea, secreta cortizol, care este hormonul stresului. Semnele lui vitale sunt, de asemenea, perturbate: oxigenul scade in sange, bataile inimii tind sa fie neregulate sau mai rapide si poate opri respiratia. Toate aceste schimbari necesita multa energie de la un copil mic. Prin urmare, revenirea la o stare stabila poate dura mult timp.

Mai mult, durerile repetate pot avea consecinte asupra dezvoltarii neurologice si motorii a bebelusilor prematuri. De asemenea, poate provoca tulburari de sensibilitate (de exemplu: reactie foarte puternica sau nicio reactie la durere). Acesta este motivul pentru care este important sa se minimizeze durerea resimtita de bebelusii prematuri in timpul procedurilor medicale.

Contactul piele pe piele, utilizarea laptelui matern si a suzetelor si controlul luminii si al zgomotului sunt modalitati eficiente de a ajuta la reducerea durerii. Daca este necesar, bebelusului i se pot administra medicamente.

Ingrijirea unui copil prematur

La spital, poti participa la ingrijirea copilului tau in mai multe moduri. Iata exemple de ceea ce poti face.

Consoleaza-l

Bebelusii prematuri sunt expusi la un mediu foarte stimulant in unitatea neonatala (zgomot, lumina, manipulare, mirosuri). Ei pot experimenta astfel stres daca acest mediu nu este adaptat sa semene cat mai mult cu cel al pantecului mamei.

Unii bebelusi le place sa fie infasati sau sa li se cante un cantec de leagan.

Cu toate acestea, in calitate de parinti, puteti oferi confort copilului dumneavoastra. Daca starea lui o permite, poti, de exemplu, sa-l tii piele pe piele (metoda cangur) si sa-i vorbesti bland. Aceasta ofera stabilitate respiratorie si cardiaca, il mentine cald, ii creste sentimentul de siguranta, pe langa faptul ca promoveaza un somn mai bun si o mai buna dezvoltare motrica. De asemenea, metoda cangurului ii permite bebelusului sa simta sanii mamei. Poate chiar sa inceapa sa le linga si sa le suge. Aceasta metoda promoveaza, de asemenea, un sentiment de competenta parentala, imbunatateste productia de lapte si ajuta la reducerea anxietatii.

Cand este necesara o procedura medicala, asigurati-va ca bebelusul este trezit usor. Pentru a reduce durerea, ii poti oferi lapte matern folosind suzeta sau direct la san, daca starea ei o permite.

Stimuleaza-l urmandu-i ritmul

Spitalul este o sursa majora de stimulare neplacuta pentru copilul tau prematur (de exemplu: injectii, manipulare de catre personalul medical, miros de dezinfectanti, zgomot de echipament medical). Prin urmare, este important sa-i oferi si senzatii placute.

Cu toate acestea, cel mai bine este sa faci acest lucru treptat, deoarece copilul tau poate deveni rapid suprastimulat. Intr-adevar, pur si simplu sa te uit la tine, sa te ascult cantand si sa-ti simti mangaierile poate fi prea mult pentru ca el sa se descurce in acelasi timp din cauza sistemului sau nervos imatur.

Din acest motiv, ia-o pas cu pas. De exemplu, puteti face mai intai piele pe piele (metoda cangur) cu copilul dumneavoastra. Cand se simte confortabil asa, canta-i un cantec de leagan. Apoi ii poti masa usor spatele. In cele din urma, il poti legana cand poate face fata acestei stimulari suplimentare.

Hraneste-l

Cand un bebelus se naste inainte de 34 de saptamani de sarcina, el sau ea va trebui probabil sa primeasca o parte din hrana lor pe cale intravenoasa. Cu toate acestea, va primi rapid cantitati mici de lapte printr-un tub care ii trece prin nara sau gura pana la stomac (gavage).

Atunci este posibil ca mamele care doresc sa-si exprime laptele sa-l dea copilului lor. Laptele matern este, de asemenea, de mare ajutor pentru un copil prematur. Cu toate acestea, alaptarea poate fi o provocare in cazul nasterii premature. Prin urmare, este important ca mama sa fie bine inconjurata.

Cand bebelusul atinge echivalentul a 30-34 de saptamani de sarcina, in general incepe sa invete sa alapteze sau sa alapteze biberonul. El poate continua sa primeasca hranire fortata de cateva ori pentru a-i oferi perioade de odihna.

O banca de lapte matern

Quebec are acum o banca publica de lapte matern administrata de Hema-Quebec. Laptele donat de aproximativ 400 de mame este analizat, procesat si pasteurizat pentru a elimina virusii si bacteriile. Apoi este trimis la spitalele care trateaza bebelusi foarte prematuri. Laptele bancii este de fapt rezervat bebelusilor nascuti inainte de 32 de saptamani de sarcina sau celor cu afectiuni clinice specifice.

Potrivit Hema-Quebec, bebelusii hraniti cu lapte matern au de trei ori mai putine sanse de a dezvolta o boala intestinala severa, enterocolita necrozanta.

Vin acasa cu un copil prematur

Echipa medicala va analiza mai multi factori pentru a determina daca bebelusul tau poate pleca acasa. Pentru a-ti putea aduce copilul acasa, el sau ea:

ar trebui sa cantareasca intre 2.000 si 3.000 g, in functie de starea de sanatate;
trebuie sa aiba o maturitate respiratorie suficienta;
trebuie sa poata bea din san sau din biberon si sa ia 15 pana la 30 g pe zi.

Dupa spitalizare, bebelusii prematuri au adesea nevoie de monitorizare medicala si paramedicala speciala pentru a detecta eventualele probleme de dezvoltare si pentru a incepe tratamentele necesare. Unii copii nu vor avea nevoie de niciun tratament. Doar o minoritate dintre ei vor avea nevoie de o urmarire medicala mai lunga, care poate dura de la cateva luni la cativa ani.

In primele cateva saptamani dupa intoarcerea acasa, s-ar putea sa va simtiti anxios, in ciuda bucuriei de a fi in sfarsit acasa. Cu siguranta vei avea de trecut o perioada de adaptare. Daca aveti nelamuriri, nu ezitati sa contactati CLSC-ul dumneavoastra.

Nu uitati sa va programati timp pentru odihna. Nu-ti face griji pentru menaj si cere ajutor. Bunicii, familia si prietenii pot oferi un ajutor valoros. De exemplu, pot ajuta la pregatirea camerei bebelusului, la anumite treburi casnice, te pot duce la spital sau vorbesc cu tine despre situatia pe care o traiesti. Cu toate acestea, limitati vizitele daca simtiti ca aveti nevoie de pace si liniste.

Varsta corectata

Varsta corectata este varsta pe care ar fi avut copilul daca s-ar fi nascut la data preconizata a scadentei. Sa luam exemplul unei mame a carei scadenta era chiar la sfarsitul lunii februarie, dar care da nastere dupa doar 32 de saptamani de sarcina, pe 1 ianuarie. Copilul ei va implini 6 luni pe 1 iulie, dar varsta lui corectata va fi atunci doar de 4 luni de cand s-a nascut cu 8 saptamani mai devreme decat se astepta.

Varsta corectata este utilizata pentru a evalua cresterea si dezvoltarea unui copil prematur, deoarece ia in considerare saptamanile lipsa de sarcina. La introducerea alimentelor complementare este necesar sa ne bazam si pe varsta corectata pentru a tine cont de maturitatea reala a intestinului.

Varsta corectata se foloseste pana cand copilul implineste 2 sau 3 ani. Exista, insa, o exceptie: programul de vaccinare, care va urma varsta cronologica, daca starea de sanatate a copilului o permite.

A tine minte

Majoritatea bebelusilor prematuri se nasc intre saptamanile 32 si 37 de sarcina.
Din cauza posibilelor complicatii, un copil prematur poate fi nevoit sa ramana in spital cateva saptamani, si uneori chiar luni, dupa nastere.
Chiar daca bebelusul tau se afla in spital, poti avea grija de el mangaindu-l, hranindu-l si stimulandu-l.