Parintii sunt cele mai importante figuri in dezvoltarea noastra. In calitate de ingrijitori principali, ei sunt responsabili nu numai pentru protejarea noastra, ci si pentru a ne oferi afectiune, acceptare si validare. Daca din orice motiv sunt incapabili sa indeplineasca aceste functii, repercusiunile psihologice si emotionale ne pot afecta pe viata. Din acest motiv, este interesant de cunoscut efectele respingerii parintilor asupra copiilor.
Pentru a intelege amploarea impactului actiunilor lor, merita sa ne amintim ca in timpul copilariei suntem fiinte total dependente si vulnerabile. Avem nevoie de parintii nostri pentru a supravietui.
Dar, in plus, ei sunt cei care ne invata cat de mult meritam si la ce ne putem astepta de la viata . Daca ceea ce primim de la ei este respingere, ne aflam intr-o pozitie dificila.
Cum se manifesta respingerea parinteasca?
Respingerea de catre parinti a copiilor este mai frecventa decat ati putea crede. Si aceasta respingere nu este intotdeauna clara si directa; este uneori mai subtil si voalat, dar intotdeauna dureros.
In general, putem vorbi de respingere atunci cand apar urmatoarele situatii:
- Tatal sau mama ataca copilul, fizic sau verbal. Pot fi impingeri si impingeri, dar si insulte, umilinte, comparatii si critici constante. Parintele poate raspunde cu sarcasm si ridicol sau sa fie excesiv de dur cu cuvintele si actiunile lor.
- Neglijarea este o alta forma de respingere. In acest caz, parintii nu isi asuma sau exercita rolul parental si nu sunt prezenti fizic sau emotional in viata copilului. Il neglijeaza sau il trateaza cu indiferenta.
Este posibil ca cele doua situatii sa se combine si ca acelasi parinte sa fie uneori agresiv si indiferent. Oricum, copilul creste simtind ca tatal sau mama lui nu il iubeste, ca nu este ales de ei, ca nu este suficient sau ca ar trebui sa fie diferit pentru a merita dragostea lor.
Neatentia care nu inseamna neglijare compromite si stima de sine a copiilor.
De ce unii parinti isi resping copiii?
Diverse motive pot explica aceasta respingere. Desi este esential sa subliniem ca in niciun caz nu este vina copilului. Printre cauzele principale se numara urmatoarele:
- Paternitate sau maternitate nedorita: atunci cand are loc o sarcina neplanificata, parintii pot simti ca acest copil ii leaga de o casnicie pe care nu si-o doresc, le limiteaza stilul de viata sau reprezinta o povara de responsabilitate pe care nu vor sa-si asume responsabilitatea.
- Copilul il reprezinta simbolic pe celalalt parinte: atunci cand exista dezacorduri semnificative intre parinti si copilul seamana cu unul dintre ei, celalalt il poate respinge inconstient pe copil. De asemenea, se intampla ca asemanarea cu un alt membru al familiei sa declanseze aceste atitudini.
- Calitatea slaba a adaptarii: Aceasta situatie apare atunci cand temperamentul copilului si cel al tatalui sau al mamei sunt excesiv de diferit. Astfel, daca adultul nu accepta si raspunde nevoilor copilului, exista o lipsa de intelegere care genereaza respingere.
- Parintii sufera de o anumita tulburare psihologica: aceasta tulburare ingreuneaza legatura cu copilul. De exemplu: depresie postpartum, tulburari de anxietate, tulburari de dispozitie, psihoze, printre altele.
- Parintii care au fost victimele unei educatii inadecvate: nu au primit afectiune, intelegere si acceptare de la proprii parinti si repeta acelasi tipar.
Cum ii afecteaza pe copii respingerea parintilor?
Impactul psihologic al respingerii parintilor se manifesta in imaginea pe care copilul o are despre sine si in capacitatea sa de a relationa cu ceilalti. Detaliem cele mai frecvente consecinte mai jos.
Nesiguranta si stima de sine scazuta
Oamenii care cresc simtindu-se respinsi de unul dintre parintii lor dezvolta o imagine de sine slaba si un concept negativ de sine . Ei traiesc cu mari indoieli cu privire la ei insisi si la valoarea lor ca fiinte umane.
Motivul este ca, daca oamenii care ar trebui sa-i iubeasca cel mai mult in lume nu ar fi capabili sa-i iubeasca, de ce ar fi altii?
Model de evitare interpersonala
Aceasta consecinta este obisnuita atunci cand a fost primita indiferenta totala de la parinti. Cand copiii isi exprima emotiile si disconfortul, au nevoie de ingrijitorii lor sa le vada si sa le valideze.
Daca parintii minimizeaza sau ridiculizeaza ceea ce simte copilul, copilul se retrage si invata sa fie independent. Astfel, va evita sa fie vulnerabil fata de ceilalti, va ascunde emotiile si va avea tendinta de a fugi.
Un copil respins poate sa se teama de angajament si sa aiba dificultati in a forma relatii profunde si de durata.
Dependenta emotionala si nevoie de aprobare
Cazul opus apare atunci cand respingerea vine dintr-o pozitie ambivalenta: tatal sau mama a fost uneori afectuos si alteori ostili. Copilul a crescut apoi fara sa stie la ce sa se astepte de la parinti.
Ca adulti, acesti copii devin adesea anxiosi, dependenti si multumiti. Au nevoie si cauta aprobare externa si sunt gata sa faca orice pentru a nu pierde compania si afectiunea celor din jur. Simtindu-se nedemni de afectiune pentru cine sunt, ei fac tot posibilul pentru a indeplini dorintele si asteptarile celorlalti .
Copiii care cresc cu parinti care ii resping sunt mai predispusi sa sufere de o tulburare de sanatate mintala.
Tulburari psihologice
In cele din urma, s-a demonstrat ca respingerea parintilor creste semnificativ riscul de a suferi de diverse tulburari psihologice. Exista o tendinta mai mare de a dezvolta depresie, tulburari de alimentatie si probleme de anxietate, inclusiv fobie sociala.
Depaseste respingerea parintilor pentru a fi liber
Consecintele respingerii pot dura toata viata daca nu facem ceva in privinta asta. Din acest motiv, ca adulti, este esential sa avem curajul sa ne uitam la ranile noastre , sa ne asumam responsabilitatea pentru ele si sa lucram la ele.
Nu este usor sa recunoastem ca un parinte ne-a respins sau sa presupunem ca simtim furie, ura sau resentimente pentru asta. Cu toate acestea, trebuie sa ne permitem sa o exprimam pentru a ne elibera.
De asemenea, ne confruntam cu sarcina de a ne reconstrui stima de sine, imaginea si de a reinvata cum sa cream conexiuni. Pentru a finaliza acest proces, sprijinul profesional este esential, dar rezultatele pot fi eliberatoare si satisfacatoare.