Potrivit unei analize un numar considerabil de copii si adolescenti europeni sanatosi ar avea deficit de vitamina D, o problema grava care ar putea provoca boli asociate.
Soarele este una dintre principalele surse naturale de vitamina D, alaturi de o alimentatie corecta si echilibrata. Chiar si asa, in unele ocazii poate fi necesara si suplimentarea.
Va spunem tot ce trebuie sa stiti despre vitamina D la bebelusi si copii , ce consecinte are deficienta acesteia si ce putem face pentru a o evita.
Vitamina D: de ce este importanta
Vitamina D este un nutrient important care ajuta organismul sa incorporeze calciul din alimentele pe care le consumam, contribuind la sanatatea scheletului . In plus, joaca un rol foarte important in sanatatea inimii si in combaterea infectiilor.
Se recomanda un aport de vitamina D de 400 U/zi la copiii sub un an si 600 U/zi de la acea varsta.
De ce apare deficitul de vitamina D?
In general, deficienta de vitamina D este cauzata de o combinatie de deficiente alimentare si expunerea scazuta la lumina soarelui , avand in vedere ca alimentele furnizeaza doar 10% din cantitatile recomandate de vitamina D, in timp ce soarele furnizeaza 90%.
Deficiente in alimentatia copiilor
Deficientele nutritionale la copii reprezinta un subiect de mare ingrijorare pentru parinti si ceva la care expertii au repetat frecvent. Cu o alimentatie extinsa, echilibrata si variata este dificil pentru un copil sa prezinte deficiente nutritionale, dar stim ca nu este intotdeauna usor sa-i faci pe copii sa manance de toate.
Concret, vitamina D se obtine prin consumul anumitor alimente precum pestele gras (somon sau sardine in ulei, de exemplu), crustacee, galbenusuri de ou, produse lactate si cereale fortificate.
Expunere redusa la lumina soarelui
Vitamina D este sintetizata in celulele pielii cu ajutorul expunerii la lumina soarelui, astfel incat soarele devine principala sursa naturala de obtinere a acestei vitamine.
De-a lungul istoriei, lumina soarelui a satisfacut cea mai mare parte a necesarului uman de vitamina D. Cu toate acestea, schimbarile produse in ultimii ani in stilul de viata, inactivitatea fizica in crestere a copiilor, miscarile migratoare si protectia excesiva pe care o luam atunci cand ne expunem la soare, au sporit deficientele acestei vitamine.
Bebelusii care alapteaza
In primele luni de viata, bebelusul are de obicei un aport suficient de vitamina D, deoarece o primeste si o stocheaza in timpul sarcinii, dar pentru a evita deficientele ulterioare, se recomanda suplimentarea in aceste grupe de risc :
-
Bebelusii alaptati cu varsta sub un an ar trebui sa primeasca un supliment de vitamina D de 400 UI/zi.
-
Bebelusii care beau lapte de formula trebuie sa primeasca un supliment de 400 UI/zi de vitamina D pana cand beau zilnic un litru de formula adaptata imbogatita cu vitamina D.
-
Sugarii prematuri cu varsta corectata mai mica de un an ar trebui sa ia 200 UI/kg/zi pana la maximum 400 UI/zi.
Simptomele deficitului de vitamina D
O deficienta de vitamina D ar putea produce urmatoarele simptome si probleme asociate la copil:
-
Risc crescut de rahitism: Lipsa vitaminei D ar putea duce la rahitism, o boala caracterizata prin inmuierea oaselor craniului, inclinarea picioarelor, coastelor si alte deformari osoase, statura mica, slabiciune musculara si risc crescut de a suferi de retard psihomotorie.
-
Risc crescut de carii : Desi relatia nu este inca clara, mai multe studii arata ca exista mai multe carii atunci cand nivelurile de vitamina D sunt mai scazute.
-
Risc de afectare a dezvoltarii : deficitul de vitamina D la femeile insarcinate a fost asociat cu un risc mai mare ca bebelusul sa aiba dificultati in dezvoltarea limbajului.
-
Riscul de boli pulmonare , cum ar fi bronsiolita si astmul, este de asemenea crescut.
-
Nivelurile scazute de vitamina D cresc, de asemenea, riscul de boli cardiovasculare .
Tratamentul deficitului de vitamina D
In caz de deficit de vitamina D, tratamentul se va baza pe administrarea de suplimente , dar intotdeauna sub recomandarea si controlul medicului pediatru, deoarece apartinand grupului de vitamine liposolubile, se poate acumula in organism si poate genera o imagine a intoxicatiei cu vitamina D.
Se recomanda copiilor mai mari de un an sau adolescentilor cu alimentatie proasta, diete vegetariene sau boli cronice sau tratamente care modifica sinteza vitaminei D, sa primeasca suplimente.
De asemenea, este recomandat in cazul copiilor si adolescentilor cu piele inchisa la culoare (origine africana, caraibiana si sud-asiatica) sau expunere redusa la soare (stil de viata, obiceiuri vestimentare, latitudine, altitudine, poluare a mediului…).
Si in cazul bebelusilor care alapteaza, si asa cum am comentat mai sus, suplimentarea este intotdeauna necesara sub primul an.
Pe scurt, o alimentatie variata si echilibrata combinata cu activitate fizica frecventa in aer liber ar trebui sa fie suficienta pentru ca copiii sa isi mentina un nivel adecvat de vitamina D, suplimentarea fiind necesara in cazurile de risc pe care le-am evidentiat.