Modificarea comportamentului la bebelusi in functie de varsta lor
Copiii nostri cresc repede si inainte de a realiza acestia implinesc un an si, desi inca pare un bebelus foarte mic, adevarul este ca este deja capabil sa faca o multime de lucruri singur si este important ca noi sa le dam acea libertate, astfel incat sa se poata dezvolta in mod natural si sa devina constienti de ei insisi, printre multe alte lucruri.
Dezvoltarea copilului de la 12 luni: isi formeaza o idee despre sine
Micutul tau se taraste pe doua scaune de sufragerie la fel de repede ca fulgerul. Intra cu greu intre picioarele in care s-a blocat cu alte ocazii, dar se dovedeste ca de data aceasta nu, lucru care ii reflecta chipul triumfator atunci cand reuseste sa iasa din incurcatura. Apoi se ridica si se urca pe unul dintre scaune. La aceasta varsta copilul isi pune continuu la incercare abilitatile si stima de sine se naste din suma a doi factori: evaluarea parintilor si perceptia despre sine, legata de realizarile sale.
- Perceptia externa: ca o mama care a vazut totul, te apropii cu o fata incrunta pentru ca tocmai ai terminat de spalat si podeaua era uda... Bebelusul tau nici nu a observat asta, dar fata aia... stie ca ceva nu este in regula in regula si incepeti sa faceti bofa. Copilul trage o concluzie despre sine din imaginea pe care adultii care il ingrijesc ii revin: este el valoros? (si de aceea mamei ii place sa fie cu el, sau rade cu lucrurile lui, sau vine cand are nevoie de ea)... sau nu este el valoros? O face bine sau este de fapt rau, stangaci sau face mereu ceva gresit?
- La evaluarea externa se adauga perceptia ca se dezvolta despre sine, legata de realizarile sale: si-a propus sa urce rampa leaganului si a reusit-o? Te-ai tarat cu succes in jurul acestor doua scaune?
Totul trebuie inteles in masura lui. Daca in fata unei astfel de actiuni mama se apropie strigand „Uite ce ai facut” furioasa, micutul va intelege ca este rau si nu ar trebui sa exploreze. Dar daca mama vine si, in timp ce il ridica, ii spune ca ceea ce a realizat este foarte incitant, dar ea este suparata pentru ca acum trebuie sa lucreze in continuare prin casa, se va intelege intr-un mod mult mai frumos. Cand parintii sunt empatici cu copilul, ii vorbesc despre ceea ce se intampla si ii dau o explicatie adaptata situatiei, el invata sa se inteleaga pe sine.
Te-ar putea interesa si:
Cum sa cumperi haine pentru copii potrivite varstei lor?
Aspectul, totul este spus, este inainte. Privirea de aprobare, surpriza, uimire in fata copilului era deja acolo inainte ca acesta sa faca ceva. Acea privire, privirea parintilor, este cu adevarat importanta in formarea stimei de sine, ca o oglinda in care se uita copilul: ceea ce vede el in ochii parintilor este ceea ce va crede mai tarziu despre el insusi.
Dezvoltarea copilului de la 24 de luni : Incepe sa simta mandrie si rusine
La sfarsitul celui de-al doilea an apar emotii noi, o evolutie a celor anterioare: copilul care, in fata unei mame furioase, a evitat-o sau a dat semne de furie, se poate simti acum rusine. Diferenta este simpla: acum este constient ca altii cred ceva despre el.
Bucuria pentru o realizare se transforma in mandrie (implica o evaluare a sinelui in raport cu ceea ce cred altii ), iar tristetea se poate transforma in rusine (judecandu-se pe sine in functie de ceea ce cred altii). Ceilalti sunt pe deplin prezenti.
Ele sunt numite emotii sociomorale , iar vinovatia este una dintre ele. Micutul care privea paharul cazand de pe masa si, cel mult, era speriat, se poate simti acum vinovat si, prin urmare, sa initieze actiuni concentrate pe repararea a ceea ce a facut. Parintii joaca un rol fundamental in formarea acestor emotii si reflecta si importanta pe care „ceilalti” incep sa o aiba in viata lor.
