Apneea in somn la bebelusi: cand respiratia se opreste in timpul somnului
Sforaitul noaptea, dificultatile de respiratie, o atitudine agitata sau cresterea lenta sunt cateva dintre cauzele apneei de somn la bebelusi, o tulburare care afecteaza unul pana la trei la suta dintre copii. Se manifesta intre doi si cinci ani. Detectarea precoce a apneei si tratamentul ajuta la minimizarea efectelor secundare.
Cea mai frecventa cauza a apneei de somn sunt amigdalele excesiv de mari care obstructioneaza in mod repetat faringele noaptea; In acel moment, respiratia este intrerupta momentan, nivelul de oxigen scade si somnul cu greu ajunge in faza sa de refacere, faza REM.
Pentru ca apneea in somn sa se dezvolte la bebelusi , trebuie sa fie prezenti si alti factori: un faringe prea ingust, muschi care nu functioneaza bine, un palat arcuit inalt, un maxilar mic, o boala neuromusculara, infectii repetate la nivelul cailor aeriene superioare.
Simptomele apneei de somn la bebelusi
- Ceea ce se observa de obicei este ca copilul sforaie, desi nu toate sforaitul implica apneei de somn. Zece pana la douasprezece la suta dintre copii sforaie noaptea, dar mai putin de jumatate au apnee in somn.
- In plus, copilul are dificultati de respiratie si somn agitat si neinviorator.
- S-ar putea sa aveti microexcitatii, urez din nou (sau sa nu treceti peste asta) si sa transpirati mult noaptea.
- Aveti terori nocturne, cosmaruri sau episoade de somnambulism.
- El poate respira pe gura in timpul zilei si isi petrece noptile cu capul excesiv de flectat pe spate, cautand pozitia care ii permite sa respire mai bine.
- Exista si copii cu manifestari nocturne subtile dar cu repercusiuni importante asupra dezvoltarii lor in timpul zilei. Unele studii sustin ca copiii care sforaie au cel putin de doua ori mai multe sanse de a suferi de tulburare de hiperactivitate cu deficit de atentie decat copiii care nu sforaie.
- Spre deosebire de adultii cu apnee in somn, copiii nu sufera de obicei de somnolenta diurna, desi le este greu sa se ridice si manifesta adesea oboseala in timpul zilei, insotita de hiperactivitate.
- Se studiaza relatia acestei boli cu alte doua manifestari: stagnarea cresterii (hormonii care favorizeaza cresterea sunt eliberati noaptea) si obezitatea.
Cum este diagnosticat?
Te-ar putea interesa si:
Bronhospasme la bebelusi si copii: tot ce trebuie sa stie parintii
Sforaitul ofera primul indiciu . Este necesar sa se consulte cu medicul pediatru care va efectua un examen vizual. Daca observati amigdale mari, diagnosticul de apneei de somn este mai usor.
Daca amigdalele hipertrofice nu sunt vizibile cu ochiul liber, este necesara polisomnografia. Se realizeaza prin plasarea senzorilor de-a lungul corpului. Functia sa este de a inregistra cel mai mare numar de valori corporale in timpul somnului: miscari ale picioarelor, miscari ale ochilor, puls, durata apneei... In plus, se face si o encefalograma.
Tratamentul apneei de somn la sugari si copii
- Indepartarea amigdalelor . Este cea mai comuna tehnica. Are efecte foarte pozitive asupra respiratiei, calitatii somnului si calitatii vietii in general, dar doar rar afecteaza problemele de dezvoltare si concentrare care sunt atribuite acestui sindrom.In plus, interventia chirurgicala nu garanteaza rezolvarea problemei in 100% din cazuri sau simptome. Aproximativ 20% din cazuri trebuie reevaluate.
- Chirurgie cu radiofrecventa . Incepe sa fie folosit ca o alternativa mai putin agresiva, cu o perioada postoperatorie mai suportabila. Foloseste radiatiile electromagnetice pentru a face mici leziuni pe amigdale, astfel incat atunci cand se vindeca se retrage si devine mai mica fara a-si pierde functia.
- Chirurgie cu laser . De asemenea, va permite sa reduceti dimensiunea amigdalelor fara a fi nevoie sa le indepartati.
- Terapie continua cu presiune pozitiva a aerului . Baiatul isi petrece noptile conectat la o masca care ii furnizeaza oxigen pe care nu il poate obtine singur. De obicei, este utilizat numai atunci cand interventia chirurgicala nu este posibila sau in sprijinul acesteia.
